Omagiu Basarabiei si poetului Grigore Vieru

Motto : A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiei rusesti. Numele „Basarab” si „Basarabeni” exista cu mult inaintea vremii in care acest pamant devenise romanesc; acest nume singur este o istorie intreaga. – Mihai Eminescu

Pe 14 februarie subliniem aniversarea poetului Grigore Vieru, cel care a adus Basarabia mai aproape de Tara-Mama.

Copiii de la Junimea Romana din Montreal aduc omagiu marelui poet prin poezii si cantece interpretate la orele de limba romana, pe durata lunii februarie. Se va prezenta o scurta incursiune in istorie: Basarabia, lacrima neamului meu. Vor fi subliniate cateva repere despre poetul unionist Grigore Vieru.

De la infiintarea sa, scoala Junimea Romana din Montreal organizeaza anual activitati dedicate creatiei lui Grigore Vieru si Basarabiei, anul acesta fiind la cea de-a IX-a editie. Principalele teme ale operei lui Vieru sunt copilaria, mama, patriaiubirea fata de limba romana. ,,Scriu nu pentru că sunt poet, ci pentru că am văzut în copilărie cum curgea Prutul” afirma Grigore Vieru. In anul 1970, editura “Lumina” tipareste primul “Abecedar”, ai carui autori au fost Spiridon Vangheli, Grigore Vieru si pictorul Igor Vieru.

 

Citate de Grigore Vieru :

“Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi.”
(Epitaf)

“Știu: cândva, la miez de noapte
Ori la răsărit de soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărții Sale.”
(“Legământ”)

“Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi și sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.”
(“Casa părintească”)

“Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.”
(“Mi-e dor de tine, mama”)

“Uşoară maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ!”
(“Făptura mamei”)

“Cântecul este posibilitatea și privilegiul artistului de a gândi auzit, cu voce tare în mijlocul oamenilor.”
(Grigore Vieru)

“Pentru ea la Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră –
Pentru limba, pentru limba noastră.”

Sunt nationalist – Grigore Vieru

Da,
Îmi iubesc mama.
(E un păcat?)
Şi pruncii.
Şi fraţii.
Şi cerul de ametist.
Ca rezumat,
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Graiul mi-i sfânt –
În viaţa mea
El nu este un simplu turist,
E chiar Patria.
Într-un cuvânt,
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Urăsc pe mancurt.
Mi-i dragă doina
Prin care exist.
Nu mă târâi slugarnic.
Pe scurt,
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Hora nu vreau
Să o schimb
Pe cazacioc ori pe twist.
Port suferinţa de neam
Ca pe un nimb.
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Afirm că-i prea mult
Verde-n drapel,
Avem un drapel
Prea materialist.
Mai aşterneţi nişte
Cer visător peste el.
Sunt na-ţi-o-na-list!
Da, nesocotesc tigvele seci
Care vor să mă cârmuie
Ca artist.
Mai trag cu ochiul
La istoria noastră. Deci
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
N-am vrut să mă însoţesc
Cu Satan
N-am prăjit creieri umani
Pe unt poliţist.
Omeneşte întreb:
De ce am murit în Afganistan?!
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Vremea în care trăim
E tot mai isterică,
Îmi vine să urlu
În muzeul satului
Cu profil ateist:
„Scoateţi
Mitraliera
Din biserică!”
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Te întreb pe tine,
Binevoitorule,
Care-ai adus tutunul şi pesticidele:
Ce ai cu surorile noastre
Din câmpul cel trist –
Ai primit vreun ordin cumva,
Ţi-a ordonat cineva: ucide-le?!
Sunt na-ţi-o-na-list!

Da,
Sunt contra
Plevei migratoare
Care se crede
Un dar minunat.
Sunt contra să prăsiţi la noi
Uzina de calculatoare –
N-am ce să număr, tovarăşi,
Aproape totul
Mi s-a luat

Da,
Aproape totul
Mi s-a răpit.
La curgerea Prutului meu
Nu pot nici măcar să asist.
Totuşi
Viaţa mi-i dragă,
Merg spre dânsa grăbit.
Sunt na-ţi-o-na-list!

Mă rog –Grigore Vieru

Mă rog de tine, ploaie,
Când zbor către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.

Mă rog de tine, codru –
(Căci anii tăi tot fi-vor)
Cuprinde-i cald fiinţa
Şi-o apără de vifor.

Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală
Şi sarea grea din oase
Şi-o apără de boală.

Mă rog de tine, munte, –
Cât zboru-o să mă poarte –
Sărută ochii mamei
Şi-i apără de moarte.

Scrisoare din Basarabia – Grigore Vieru

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga –
Ce tare, Doamne-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti, odată
Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimii
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

În limba ta – Grigore Vieru

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ,
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.